anapoda

Aber se ridică din pat şi dă cu colţul de rotundul camerei. Nu înţelege, se dezechilibrează, brblbrbl…., Întins la loc, vede un câine. A ieşit prin peretele alb, acolo unde nu era nici o tăietură de spaţiu, de timp sau de cuţit. Mai mult, câinele era real, şi te lingea pe degete în caz că nu dădeai nici un semn de viaţă moarte sau bucurie. Aber se duce în pernă, îşi reculege sufletul dintre pufi şi zulufi, şi mormăie ceva. Din care eu înţeleg că nu pot să îl înţeleg pe Aber. El este de neînţeles. Eroul hotelului! S-a simţit extrem de legat de scaun apoi, nu s-a ridicat decât după două ere, dat fiind că trăia în timpul furnicilor (letal luat în doze mai maride 3 milisecunde). Furnicile călătoare ţin războaie de ani mulţi cu oamenii, şi simt gena chiar dacă Aber e deghizat în regina furnicilor şi se dă mare că poate să procreeze. Aber dă naştere zilnic la multe lucruri. Azi a născut nişte cuvinte unui vechi prieten. Nu se mai văzuseră de nouă luni. A avut ce povesti Aber:
- Mi s-a văzut ruptura din căptuşeala paltonului, înţelegi?
- Păi tu ce ai crezut că eşti, om cumva? Tu eşti un păduche blindat!
Întrerupt aşa de bizar din ideea lui, Aber s-a suit pe pasărea flamingo decorativă din holul hotelului şi a ţipat la prietenul lui:
- Mai bine mi-ai aduce nişte frigări cu lapte, nişte grătare ca la carte domnule!
Cei doi făcuseră un trip la vegas. Într-adevăr, se putea face rost de orice.