anapoda

o-discutie-cu-Adi-si-Gabi-doi-dintre-membrii-WFS-ce-trebuia-sa-apara-intr-o-revista-numita-pace-interviul-a-avut-loc-anul-trecut-pacea-a-murit-inainte-sa-se-nasca-in-fapt

Poti spune ca e o “virtual band”. The World Future Society aka W.F.S. are locatia Romania/Tenerife/Canada. A inceput in1996 in Timisoara cand Grogo (Cristian Giorgievici) - fost membru Neurotica s-a intalnit cu Adi Patrascanu si Gabi Szorad. Cei trei au avut drumuri diferite in lumea asta, din 1996 de cand s-au intalnit au fost perioade de tacere, Grogo s-a mutat in Canada, Adi in Budapesta, apoi “tarile calde”. Legatura insa n-au pierdut-o, nici compatibilitatea lor in ceea ce fac cel mai bine: muzica.
Istorie relevanta: http://bandlist.eu/pr/the-world-future-society
Profil&de ascultat: http://www.last.fm/music/W.F.S.
Tags: industrial, electro, rock, electronica

Imi place World Future Society nu pentru o activitate intensa, ci pentru o atmosfera densa, plina de trairi subliminale in coperta unui rock clar si puternic. Imi place band-ul asta pentru ca reusesc sa-si uneasca coerent subtilitatile muzicale lucrand mai mult de la departare (traiesc in tari diferite) intalnirile rare fiind prilej pentru a pune in practica ceea ce a gandit fiecare timp de cateva luni in privinta proiectului lor. Si inca o data mai imi place pentru ca nu isi cauta publicul cu lanterna publicitara (desi au doua videoclipuri pentru mainstream - Spacecraft in 2003 - de pe albumul Seeds of Hope - si Sleep Command in 2006 - de pe albumul Por El Fugitivo) ci isi pastreaza linia personal-organica in sunet, fara sa implice prea mult exteriorul.

Am peste 60 de minute de inregistrare la un player mic mic de pe masa joasa, inghesuit de pahare de vin de tigari de voie buna, e acasa la Gabi, eu in scaun ceilalti in cerc, eu incerc pentru inceput sa dau o structura discutiei, zic: prima data vreau sa vorbim despre prezent ca sa intelegem mai bine ce inseamna WFS, apoi despre trecut pentru a avea backgroundul descoperirii planurilor de viitor.
Dau cu bata in balta de la prima intrebare, voia buna se extinsese deja in conexiunea neuron-limba si zic: Cand v-ati intalnit prima oara? (mai in trecut de atat nici ca puteam sa arunc toata structura).
G: Eu cred, tare cred ca prin ‘95, sau ‘96. Pe-atunci eram in Timisoara amandoi, Adi s-a mutat la Budapesta curand, prin ‘97.
An: Ideea de a face ceva impreuna v-a venit discutand despre muzica?
G: Nu, pe noi altcineva ne-a strans la un loc. Cristi Georgevici de la Neurotica a fost. Imediat dupa ce in Neurotica Gabi Cherlia (Persona) l-a inlocuit pe Cristi, el a format bandul asta.
(Adi semnaleaza primul nerespectarea regulii mele de la inceput, adica acum despre ce vorbim? Inceput, prezent?)
G: Pai trecem asa printre..
Ad: Bun. La inceput am fost trei. Si acum suntem tot trei, pe parcurs am fost mai multi.
G: Si Medea canta cu noi, suntem patru.
Ad: Da, de fapt patru.
Medea intra in cerc, rade, da, si eu sunt!
(Gabi canta ceva refren de la un posibil Sneaker Pimps din background, recorderul meu prinde greu nuantele astea de atmosfera, nu focuseaza pe vocea lui, se confunda tot vreo 30 de secunde)
Ad: Acum ca ne vedem (Adi si Medeea sunt intr-o vizita scurta la Timisoara) putem sa aprofundam ideile discutate pe net..
An: Se pot face planuri serioase asa vorbind pe messenger?
Ad: Ha, la nivelul comunicatiilor din anul 2007 pff, normal ca poti face orice, poti planui si un atac terorist pe internet. Vorbim mult asa, normal, daca fiecare are interese in alta parte, ne adaptam. Fizic ii mai fain, bineinteles.
An: Cum reusiti sa mentineti un fel de “impreuna” in toata chestia? Daca nu va vedeti fizic zic, ceea ce e mult mai constructiv.
Ad: Cu multa credinta! (radem toti) Ne place si vrem, cam atat de simplu e.
G: Asta-i singurul nostru mobil. A fost o vreme cand faceam muzica pentru a merge in concert, pentru a prezenta altora ce faceam.
Ad: A fost. Dar acum (imi recapitulez si eu toata situatia) trebuie sa vezi mai simplu lucrurile, facem muzica in care credem, fara pretentii de “iesit in lume” si cred ca o sa iasa ceva fantastic si de aici inainte.
G: Fantastic!
Ad: (cu accent maghiar) Fantasztikus! Deci am inceput cu Grogo, toti trei. Eu lucram la un studio ce avea ca profil inregistrare de muzica populara (la vremea aia nu prea aveai posibilitati, in Timisoara, sa inregistrezi undeva, scena muzicala era in prapastie cum ar veni)
G: se intampla o chestie ca ceea ce am fi vrut noi nu puteai sa scoti nicaieri si nici materialul cu care am mers noi la altii nu a primit nici un fel de raspuns pozitiv, unii te felicitau, altii iti aratau pe fata ca nu ii intereseaza, cu nimeni n-am reusit sa facem ceva.
Ad: Salvarea a fost in studioul acela la care lucram, acolo ne-am “cunoscut muzical” si am inceput sa improvizam, ca un fel de cocktail la inceput.
An: Cu ce element a venit fiecare atunci?
Ad: Eu numa’ cu chestii faine. (rade pe sub barbie)
G: Eu cu vocea si cateva idei de clape, Cristi se ocupa cu chitarile si ceva idei pe synth-uri, Adi avea in mana tot aranjamentul, ritmuri, synthuri, el e inginerul de sunet care stie sa cante la instrumente (chitara, clape).
An: Tu Adi erai cu partea tehnica, calculatorul?
Ad: nununu, sunt un muzician pe care nu l-a interesat nimic altceva toata viata decat sa faca muzica.

Ad: Rasarit, apus, natura, muzica. Gata, seaoss!

Era asa demult cand am inceput sa vreau sa-mi exprim chestiile muzicale din mine, ca nu erau calculatoare pe care sa poti sa procesezi, nu era nimeni care sa ma poata ajuta sa scot afara ceea ce voiam, uite din cauza asta am inceput sa invat tehnic ce se poate face cu muzica. Dar eu nu sunt genul de muzician care stie sa-ti cante la citara piesa cutare de Michael Jackson, pff pur si simplu nu ma intereseaza, dar pot sa ma folosesc de orice instrument ca sa scot ceea ce e in mine, inauntru.
An: Influentele exterioare sunt foarte mici?
Ad: n-ai cum sa nu fii influentat, dar ceea ce scot eu nu are legatura cu altii. Muzica nu e o combinatie de acorduri pe care ai mai auzit-o sau nu, eu intotdeauna am cautat in muzica ceea e de neprins si de nedescris, e atmosfera pe care o dai cu acordurile alea.
An: daca v-ati intalni zilnic cat de des ati face muzica?
G: mult mai des decat acum, se intampla in anii astia sa ne vedem o data la 3 sau chiar 6 luni. Ultima data ne-am intalnit sa punem voce pe cateva piese instrumentale ce le aveam deja compuse, dar ne-am folosit de timpul asta sa mai compunem inca niste piese. (Radem) Nu iese tot timpul cum iti planuiesti. Sentimentul cel mai fain e insa cand ne zambim unul altuia ca ne place ce iese. Eu as zice ca WFS e muzica mea preferata.
An: care e muzica ta preferata Adi?
Ad: pfff, greu greu..
G: Adi asculta de toate: rock, indie-rock, pop, techno, industrial..
Ad: Nu-mi place sa merg pe categorii. Ceea ce-mi intra pe ureche si ma gadila, e bun.
An: Chiar te bazezi numai pe simturile primare?
Ad: In principiu da, dar analizez si structural, adica pot sa apreciez si piese care sa zicem au un text bun, sau un instrumental bine alcatuit. Dar uite de exemplu exista piese care puteau sa fie bune daca nu erau cu texte depsre dragoste, chiar nu inteleg de ce toata lumea canta despre astea.
An: Asta e un exemplu clar ca majoritatea ascultatorilor se bazeaza pe sentimente primare, si le place sa auda texte despre dragoste, se identifica si ei cumva.
G: Eu cred ca e mai degraba o reteta pe care unii o folosesc din nou si din nou pentru ca priza publicului e foarte mare.
An: Pe voi cat va influenteaza publicul vostru, cat va intereseaza parerea celor care v-ar putea asculta?

Nu facem muzica ca sa placa la nustiucine

G: Pe multi din ei ii cunosc (in afara de ascultatorii care probabil isi dau jos de pe net) si imi pasa de ei. Dar nu la modul in care sa ne modelam muzica din cauza ca am observat ca o anumita piesa le-a placut mai mult. Facem una asemanatoare doar daca iese natural.
(Clinchet de sticla, clic-clac inca niste vin in pahar, dupa care o dam in diverse. Cand revenim, am pretentia sa-mi raspunda Gabi in 30 de secunde la mirarea mea ca se integreaza si in Bio si in WFS)
G: Pentru ca ca ascult mai multe feluri de muzica si raspund diferit la fiecare gen. Si cu Bio fac niste lucruri misto, eu asa cred, si astea sunt doua trupe la care nu vreau sa renunt. Am si alte proiecte pe langa, inregistrez din cand in cand acasa idei (Gabi are un sintetizator pe birou) si incerc sa localizez cand si cu cine ar putea fi facute. Trebuie spus ca muzica pe care o facem a fost intotdeauna pe langa altceva, cand am inceput eu aveam scoala, ei aveau job..
(Intr-o pauza i-am provocat - fara prea mult fond la toata chestia - sa-mi spuna de ce chitara nu e un instrument desuet, eu afirmam ca s-a facut tot ce se putea cu ea si ca e extenuata.. Revoltati rau, au spus ca nu deloc posibil asa ceva, ca ei inca pot face multe lucruri noi cu ea, Gabi m-a si prins cu matza-n sac ca de ce imi place Ian Brown!?)

An: Cum a fost cu primul videoclip - Spacecraft? L-ati facut in 2003 si a fost difuzat intens la postul german VIVA.

Pe unii nici nu ii atinge frica aceea din Spacecraft, multi sunt indiferenti la muzica noastra, de fapt indiferenta e ceva natural..

G: Sunt prezenti acolo membrii WFS de la vremea aceea fugariti de caini. (Rade) Cainii reprezentau o confruntare cu viata. Te puteau face sa te transformi in cenusa in clipa in care te atingeau. E vorba de o rupere de fapt, de un moment de frica, de amenintare.
An: Cui ii era frica, cine fugea de cine?
G: Toti fugeau de ei insisi.. nu e nici o mare filozofie de fapt, e un fantasy pe care am putut sa-l transpunem in sunet, n-am vrut sa-i placa la nu stiu cine chestia asta.

An: Unde ati filmat videoclipurile?
G: Amandoua la Budapesta, cu aceeasi echipa. La primul altcineva a facut montajul si efectele dar la al doilea (Sleep Command) post-procesarea a fost facuta in intregime de Adi.
Ad: Cred ca ne place sa fim cumva un band autosuficient (nu in totalitate totusi), ne descurcam in mai multe planuri - de la concepere pana la finalizare. Asta si pentru ca functionam low-budget, nu putem sa platim oameni separat pentru a scoate pe piata muzica noastra si acaparam fiecare posibilitate daca ne place proiectul.

Am dat-o in diverse apoi (iar). Am inceput sa le spun cat de tare imi place mie ca ei nu fac muzica pentru masa mare de ascultatori. Gabi spune ca tot ce asculta des si cu placere e de fapt produs in studiouri improvizate si scos pe “banda fina” numai buna pentru o mana restransa de oameni. Am inceput apoi sa ne contrazicem despre ce e undergroundul in muzica. Tot Gabi afirma ca si undergroundul e o industrie. Mainstreamul este “puiul” unergroundului de acuma-s 10-20 de ani. Mainstreamul este acolo unde undergroundul se transforma in cliseu. Cand ajung toti sa cante la fel, cand cineva a influentat formarea unei retete care functioneaza la vanzari, pe care altii o exploateaza la maximum, cat timp ies bani din ea. Undergroundul e tare de fapt pentru ca diversitatea e infinita. Pe aia nu ii intereseaza cui ii place, nu canta dupa retete, ba tocmai, canta intr-un fel si despre ceva destul de marginal, nu tocmai usor de acceptat.

G: Suntem exact in faza in care facem exact ce ne taie capul si asta-i ce ma EXCITA la toata treaba asta.

An: In 2007 (n.a. momentul discutiei) ce faceti?
G: Vorbeam mai devreme cu Adi ca am fi vrut ca la momentul asta sa fi avut deja un nou album. Dar nu este asa si ne-am gandit la o varianta sa dam sa asculte oamenii ce am facut nou pana acum si apoi pe rand tot ce scoatem. De ce sa ne cramponam de forma asta de release?

An: E mult mai aproape de fapt de realitate ce zici, adica prea putina lume mai merge acum sa-si cumpere CD-ul, asteapta doi ani noul album si il “consuma” apoi in doua saptamani. Majoritatea downloadeaza continuu de pe net, asculta piesele online, cred ca e mai fresh de fapt sa asculti aproape in timp real muzica.
G: Da, acum sunt cu miile bandurile care scot releasuri de doua-trei piese pe net, n-au contract cu casa de discuri, si lasa free muzica lor.
Ad: E clar ca in 2007 lumea nu mai asteapta album, nu mai are rabdare pentru circuitul clasic de iesire pe piata. La viteza cu care ne miscam noi ar dura vreo 5 ani sa scoatem unul finisat, complet. O sa dam la lume asa treptat ce scoatem, n-are rost s-o mai tinem la pastrat, ca nu punem oua la clocit.

An: Unde inregistrati?
G: Home studio. Cand merg la Budapesta, casa lui Adi se transforma.
Ad: Inregistram acasa, tot acolo finisez soundul si apoi la studioul la care lucrez pot sa mixez in conditii destul de bune.
G: Adi a devenit modest.., “in conditii destul de bune” inseamna de fapt cel mai performant studio din partea asta de Europa.

An: De ce v-ati ales un titlu ce contine viitor?
G: Titlul nu este original, asta este numele unei organizatii (sunt o gramada de site-uri cu World’s Future Society). E o chestie cu care noi ne gasim in opozitie, legat de conceptul de globalizare.
An: Antiglobalizare?
G: Nu suntem activisti, devreme ce e asa de personal tot ce punem inauntru, aproape ca nu mai are legatura cu asta. La vremea cand am ales numele, globalizarea nu era inca un subiect asa de discutat la noi, acum a devenit tinta pentru orice dezbatere si cumva dintr-o noua opozitie nu insistam pe antiglobalizare.

Session scurt/rupt (in gura)

An: Programare sau ad-hoc?
G: Programare si ad-hoc in aceeasi masura. Adica inspiratia de moment fara finisare ar fi aproape nula.
Ad: 100% identic cu Gabi.

An: Roboti sau copaci?
G: Pai da cui dracu-i trebe roboti? :)))
Ad: Copaci cu sistem de irigare computerizata.

An: Cu muzica ce o faceti dati un raspuns sau ridicati o intrebare?
Ad: E un raspuns la care se naste o noua intrebare.
G: Mai degraba o intrebare decat un raspuns, mai degraba.

An: Ritm sau haos?
G: Foarte important: ritmul!
Ad: Ce facem noi, instrumentalul adica, e intotdeauna echilibrat, cu simetrii.

An: Pe ce planeta ati da un concert?
Ad: Pe Japonia!
G: Pfffffffffff, rade continuu si incepe sa-mi arate ce a desenat de curand.

La sfarsit discutam despre cand vor vedea ei articolul. Pai in revista, zic eu. Vreti mai devreme? Pai Gabi da, ar cam vrea sa-l citeasca inainte, in caz ca am uitat eu ceva sa scriu, sa-mi aduca el aminte. O sa tii minte tot, Gabi? Da!
Acum (2008 n.a.), ei bine, uite na, am facut eu ce-am facut sa nu mai tii minte nimic! Pace (revista in care trebuia sa apara discutia) a murit inainte sa se instaleze pe hartie, anul a trecut furtunos s-au intamplat o gramada… (telefoanele s-au pierdut, accidentul a rupt tendonul, mailurile au rupt e-mag-ul, vecinul s-a sinucis, cerul de la valiug dimineata iti rade in fata…)