anapoda

1.Domnule morcov, azi nu îmi inspiră nimic, stai şi taci de două secole deja pe masa mea, nici măcar moţul verde nu mai are vlagă să lingă farfuria de sos de salată şi plănuieşte o moarte teribilăƒ: refuzul fotosintezei, tocmai pentru nepoliteţea mea de a mă holba la el de două secole deja.

2.Eşti o păpădie pentru că ai mâncat prea mult galben de pe pereţi.

3.Îmi pare bine să te cunosc, domnule moţ de pătrunjel. Te îmbrăţişez aşa cum făceam cu brazii în perioada mea hipiotă şi aş vrea să fii pomul meu, un nuc uşor de urcat în, nişte caise cu brânză dulce. De câte ori mă gândesc la ideea ta de a ne vedea, zâmbesc. Cum aş putea eu, un castravete prea tânăr, să mă întâlnesc cu tine, domnule moţ de pătrunjel, pe cărare, tu care eşti din alt strat al grădinii!